Atopia: factor de de risc al astmului

Incidenţa familială a astmului este ridicată. Se pare că atopia, capacitatea de a produce cantităţi exagerate de IgE ca răspuns la expunerea la alergene de mediu, este factorul predispozant identificat cel mai important al astmului, rinitei perene şi dermatitei atopice. Studii populaţionale au demonstrat că majoritatea copiilor şi adulţilor (cu excepţia celor cu debut tardiv) cu astm este atopică, deşi astmul poate fi prezent într-o propoţie semnificativă la subiecţi fără teste pozitive cutanate sau in vitro la alergene habituale. A fost deasemenea dovedit că prevalenţa astmului creşte direct proporţional cu nivelul IgE. La unele loturi, prevalenţa atopiei variază între 30 şi 50%, dar prevalenţa astmului este mult mai mică în populaţia generală. Acestă diferenţă sugerează faptul că astmul este asociat atopiei numai în parte.

Copiii atopici care locuiesc în case sau apartamente cu concentraţie ridicată de dermatofagoid, animale de companie (câine, pisică), mucegai prezintă un risc ridicat de a dezvolta astm. Proporţia de atribuibilitate între atopie şi astm este mai mare decât cea dintre hiperreactivitatea bronşică la metacolină şi astm.

Din aceste motive este necesar ca pacientul cu astm să fie evaluat alergologic. Controlul expunerii la alergene şi educaţia pacineţilor reprezintă, în prezent, tratamentul de primă linie al astmului extrinsec, a rinitei atopice perene şi a dermatitei de contact. Severitatea simptomelor şi exacerbările sunt însă, în cele mai multe situaţii, datorate altor factori, în special infecţiilor cu rinovirusuri.