Monitorizarea eficienţei unor scheme terapeutice în formele uşoare şi moderate de astm bronşic

Obiective, material şi metodă. Au fost investigaţi 27 pacienţi cu astm (12 băieţi, 15 fete) cu vârsta de 10,5± 5 ani şi istoric de boală de 1,5-2 ani, urmărindu-se evoluţia la 3-6 luni post-terapie. Schemele terapeutice aplicate au fost: corticosteroizi inhalatori CSI (7 cazuri: Flixotide, 500-750m g/zi); Singulair (4 cazuri: 5-10mg/zi), Tilade (6 cazuri:2x2 pufuri/zi); terapie asociată (10 cazuri: 500m g/zi CSI+Singulair sau 500m g/zi CSI+Tilade). Pacienţii au fost evaluaţi clinic şi funcţional pulmonar.

Rezultatele au evidenţiat în majoritate astm uşor-persistent (48,16%), uşor-intermitent (33,33%) şi moderat (18,51%). Probele ventilometrice bazale, normale la 17 pacienţi, au relevat obstrucţie bronşică distală (OBD) la 7 (FEF_25-75%=52,57± 10%) şi disfuncţie ventilatorie obstructivă (DVO) la 3 pacienţi (VEMS=74± 6,55%, FEF_25-75%=41,66± 5%). La VEMS>80% s-a practicat testul la metacolină, pozitiv pentru hiperreactivitatea bronşică (HRB) la 20 cazuri: 18 HRB moderată (PC₂₀=0,98± 0,45mg/ml) şi 2 uşoară (PC₂₀=2,31± 0,26mg/ml), şi negativ la 4 cazuri. La reevaluare 6 pacienţi, cu HRB medie la includerea în studiu, au prezentat ameliorare clinică şi test negativ pentru HRB (4 cazuri) şi trecerea HRB moderată - HRB uşoară (2 cazuri). În DVO uşoară ameliorarea s-a obiectivat prin trecerea DVO la HRB moderată (PC₂₀=0,25mg/ml) respectiv la OBD. Menţinerea HRB (indicatorul persistenţei inflamaţiei bronşice) a indicat continuarea terapiei CSI+Singulair.

În concluzie, toate schemele terapeutice s-au dovedit eficiente; dacă HRB a persistat s-a decis introducerea/creşterea dozei CSI+Singulair.