Consideraţii alergologice referitoare la alimentele modificate genetic

Organismele modificate genetic (GMO, genetically modified organisms) pot fi definite ca organisme ce conţin combinaţii noi de material genetic, care le conferă caracteristici noi. GMO sunt obţinute prin tehnici moderne de biotehnologie, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică.

Având în vedere prevederile din Convenţia privind diversitatea biologică şi Acordul european instituind o asociere între România şi statele membre ale Comunităţii Europene, Guvernul României a emis Ordonanţa nr. 49 din ianuarie 2000, privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a GMO prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea.

Un raport al Serviciului internaţional pentru achiziţia aplicaţiilor agro-biotehnologice (ISAAA) a arătat că în perioada 1996-2000, numărul ţărilor cultivatoare de plante transgenice a crescut de la şase la treisprezece (printre care se numără şi România) şi că beneficiile culturilor genetic-modificate (GM) constau în productivitatea crescută, managementul mai flexibil, reducerea utilizării pesticidelor convenţionale. Un document recent al directoratului general pentru agricultură al Comisiei Europene privind impactul culturilor GM asupra sectorului agro-alimentar citează România între primele cinci ţări din lume în ceea ce priveşte cultura de soia HT (herbicide tolerant), tolerantă la erbicide, şi cartof IR (insect resistant), rezistent la insecte. O recenzie actuală despre prezentul şi viitorul GMO (Biotech international, 2001) pune o serie de probleme legate de impactul asupra agricultorilor, consumatorilor şi industriei biotehnologice, dar şi întrebări legate de protecţia mediului, între care riscurile contaminării culturilor sălbatice cu polen GM.

Aspectele legate de alergenicitatea alimentelor GM sunt discutate recent într-un material al Academiei Europene de Alergologie şi Imunologie Clinică (Bindslev-Jensen et al, Genetically modified foods and allergenicity, European Academy for Allergology and Clinical Immunology Position Paper, June 2000). Acest Position Paper cuprinde definirea conceptului de alimente noi (incluzând alimentele sau ingredientele alimentare, care conţin material biologic din GMO, şi cele care sunt produse din GMO), situaţia actuală a utilizării alimentelor GM, detectarea materialului transgenic în probele alimentare (tehnici PCR), metodele utilizate pentru producerea plantelor transgenice şi proteinele cu potenţial alergenic folosite, cum ar fi proteine antifungice (proteine thaumatin-like, beta-1,3-glucanaze sau chitinaze), proteine insecticide (endochitinaze, inhibitori ai tripsinei, patatine), pentru rezistenţa la bacterii (proteine de transfer lipidic) sau pentru îmbunătăţirea valorii nutritive (proteine de stocaj bogate în aminoacizi esenţiali). În final sunt descrise metodele de detecţie a produselor transgenice alergenice (biologice, biochimice, de biologie moleculară) şi evaluarea riscurilor alergice pentru alimentele GM.

Pentru evaluarea alergenicităţii alimentelor GM, Consiliul Internaţional de Biotehnologie Alimentară şi Institutul ILSI de Alergologie şi Imunologie au pus bazele unei abordări algoritmice, tip arbore decizional (Matcalfe, 1996). Strategia porneşte de la aprecierea alergenicităţii sursei materialului genetic. Dacă aceasta este cunoscută ca alergenică (frecvent sau mai puţin frecvent) se apelează la imunoreactivitatea în fază solidă a proteinei nou introduse cu IgE serice de la subiecţi cunoscuţi cu alergie faţă de sursa materialului genetic (număr de probe stabilit prin metode statistice standard pentru asigurarea unei probabilităţi foarte mari), se pot efectua teste cutanate prick şi la nevoie provocări alimentare dublu-orb, placebo-controlate (DBPCFC). Dacă sursa materialului genetic are potenţial alergic necunoscut se apelează la evaluarea omologiei secvenţelor de aminoacizi ale proteinei nou introduse cu alergene cunoscute, a similarităţilor structurale şi mapping-ul epitopilor (folosind sofware special), a imunoreactivităţii cu ser de la pacienţi alergici (la polenuri şi alţi alergeni relevanţi), şi a stabilităţii proteinei la digestie (pe modele de digestie gastro-intestinală la mamifere).

Folosind arborele decizional descris, o varietate de soia GM, cu seminţe conţinând albumină 2S de stocaj bogată în metionină, derivată din nuca de Brazilia (Bertholletia excelsa), a fost abandonată comercial datorită demonstrării alergenicităţii produsului alimentar transgenic (Nordlee, 1996). Nu s-a dovedit în schimb alergenicitatea variantei de soia GM tolerantă la glifosat (Harrison, 1996) şi a celei cu conţinut crescut în acid oleic (Lehrer, 1997).