Rinoconjunctivita alergică la polen

Aceasta este o boală deranjantă care afectează de primăvara până toamna târziu persoanele alergice la diferite feluri de polen. Se manifestă cu mâncărime a ochilor, nasului, strănut, rinoree şi obstrucţie nazală. Ochii sunt injectaţi şi lăcrimează. Unii pacienţi mai pot prezenta crize de astm, adică tuse, respiraţie şuierătoare şi/sau senzaţie de sufocare. Aceste simptome tipice apar în fiecare an în aceeaşi perioadă.

De ce tocmai eu sufăr de alergie la polen?

Este întrebarea care şi-o pune fiecare pacient. Polinoza este o boală alergică. Din cauze necunoscute până în prezent, sistemul de apărare (sistemul imunitar) al celor alergici produce în exces substanţe responsabile de declanşarea simptomelor alergice, numite anticorpi. În termeni medicali, acest tip particular de anticorp se numeşte imunoglobulină E (IgE). Polenul nu induce producerea de anticorpi IgE la persoanele nealergice.

Este această boală frecventă ?

Din păcate, da. Prevalenţa este în jur de 5% din populaţia generală. Afectează în primul rând tinerii, dar poate debuta la orice vârstă. La vârsta de peste 50 de ani, simptomele scad progresiv.

Când şi unde apar simptomele ?

De primăvara până toamna în aer plutesc cantităţi variabile de polen. Sursele acestora sunt îndeosebi plantele la care polenizarea se produce pe calea vântului. Curenţii de aer pot transporta polenul la sute de kilometri. De aceea, la indivizii alergici la polen simptomele apar chiar dacă locuiesc în oraşe, departe de locurile cu vegetaţie abundentă şi variată. În locurile cu vegetaţie bogată (la iarbă verde, pe câmp, în pădure) simptomele sunt mult mai severe. Când plouă, simptomele se ameliorează, deoarece stropii de apă spală polenul din atmosferă. Vremea caldă, uscată şi cu vânt favorizează creşterea concentraţiei şi zborului polenului.

Care sunt plantele ale căror polen cauzează cel mai frecvent alergie ?

La începutul primăverii alergia este cauzată îndeosebi de polenul de alun, arin şi mesteacăn. De simptomele ce apar în lunile mai şi iunie sunt răspunzătoare în primul rând polenurile diferitelor ierburi, numite generic graminee. Simptomele cu debut în luna iulie sunt cauzate de diferite buruieni, cum ar fi de exemplu pelinul, iar cele din luna august păragina şi cânepa sălbatică. Păragina este o plantă foarte răspândită care creşte la marginea drumurilor, pădurilor, dar şi în oraşe, mai ales pe terenurile virane.

Se poate stabili dacă rinita este de origine alergică sau nu?

Da. Un medic specialist alergolog poate preciza natura alergică a rinitei. Acesta pune întrebări legate de debutul şi istoricul bolii, examinează bolnavul, efectuează teste cutanate şi poate indica alte examinări pentru precizarea diagnosticului.

Recomandări generale

Este bine ca pacientul cu rinoconjunctivită alergică la polen:

    - să stea cât mai puţin timp posibil afară în sezonul de înflorire al plantelor la care sunt alergici

    - să poarte ochelari, pentru a scadea depunerea pe conjuctive a polenului

    - în perioada cu simptome să se spele pe faţa şi păr cât mai des

    - să ţină cont că părul lung, mustaţa şi barba permit aderarea unei cantităţi mari de polen, deci nu sunt recomandate

    - pe timp călduros şi cu vânt să ţină închise ferestrele şi uşile

    - în timpul călătoriei cu trenul să se aşeze cu spatele la direcţia de mers şi nu la fereastră (dacă sunt deschise)

    - pe timp de vară, în maşină să ţină geamurile închise

    - înainte de a intra în casă să scuture bine hainele şi în nici un caz să nu le ducă în dormitor

    - să nu ţină plante înflorite în casă

    - să nu consume miere, dulciuri cu conţinut de miere, faguri cu miere sau propolis; deasemenea, ceaiurile de plante, aplicarea compreselor de muşeţel pe ochi sunt interzise, deoarece agravează simptomele alergice

    - să-şi planifice concediul în aşa fel, încât să nu coincidă cu perioada de înflorire a plantelor la care este alergic. În această perioadă este preferată petrecerea timpului mai mult în spaţii închise.

Tratamentul

Deoarece evitarea completă a alergenilor este irealizabilă, tratamentul medicamentos se impune în majoritatea cazurilor de rinită alergică. Medicamentele antihistaminice clasice sau neselective (romergan, feniramin, clorfenoxamin, clemastin, etc.) prezintă dezavantajul efectelor secundare, în special somnolenţă. De aceea, sunt preferate antihistaminicele moderne, lipsite de efect sedativ în doze terapeutice (loratadin, fexofenadin, cetirizin, aztemizol, acrivastin şi ebastin). Efectele antihistaminicelor orale sunt bune asupra pruritului ocular, nazal, palatin şi otic, lacrimării şi eritemului ocular, strănutului şi rinoreei apoase, dar mai slab asupra blocajului nazal.

Recent au intrat în farmacii medicamente antihistaminice locale pentru uz ocular şi nazal: azelastin şi levocabastin.

Cromoglicatul disodic este disponibil pentru aplicare oculară, nazală şi bronşică. Este eficient numai dacă este administrat înainte de expunerea la polen. Aderenţa pacienţilor la acest tratament este redusă de necesitatea aplicarii zilnice de 4 ori. Are eficienţă inferioară corticoterapiei locale.

Vasoconstrictoarele topice (picăturile nazale) reprezintă medicaţia preferată a pacienţilor care nu se prezintă la medic. Administrarea lor îndelungată nu este indicată, fiindcă induce rinita medicamentoasă . Administrarea sub formă de tablete în combinaţie cu un antihistaminic non-sedativ poate fi utilă în unele cazuri prin efectul asupra blocajului nazal.

Corticoterapia topică nazală (beclometazon, triamcinolon, fluticazon, budesonid, mometazon, etc) este considerată medicaţia de primă linie în tratamentul formelor moderate şi severe de rinită alergică, non-alergică şi în polipoza nazală. Pentru controlul conjunctivitei este uneori necesară asocierea antihistaminicelor. Numai în cazuri de severitate excepţională poate fi necesară corticoterapia sistemică, dar din cauza efectelor secundare, numai pe perioade scurte. În cazurile în care medicaţia nu controlează suficient simptomele, medicul alergolog poate indica un tratament cu vaccinuri antialergice, numit imunoterapie. Acest tip de tratament constă în administrarea timp de 3-5 ani sub formă de injecţii subcutanate a unor extracte standardizate de polen, corespunzătoare sensibilităţii fiecărui pacient în parte. Tratamentul se începe toamna cu o doză mică, apoi aceasta se creşte progresiv până la doza de întreţinere. Iniţial injecţiile se fac săptămânal, iar cele de întreţinere lunar. În doze reduse, imunoterapia se continuă şi în perioada zborului polenic. Acest tip de tratament se administrează numai în prezenţa medicului.

Recent, au intrat în uz şi preparate cu administrare sublinguală, care au avantajul că se pot lua şi la domiciliu.

Se poate vindeca alergia la polen ?

Necunoscându-se cauza responsabilă pentru apariţia stării de alergie, bolile alergice nu se vindecă. Prin tratament medicamentos regulat şi imunoterapie cu vaccinuri cu extracte standardizate simptomele polinozei se pot controla eficient. Intensitatea simptomelor scade, iar durata acestora se scurtează considerabil.