Astmul şi graviditatea

Felicitări ! Graviditatea este un eveniment deosebit. De acum respiraţi pentru doi, şi trebuie să vă menţineţi astmul sub control. Trebuie să ştiţi că astmul nu creşte probabilitatea anomaliilor copilului. Astmul poate fi bine controlat în timpul sarcinii, fără risc major pentru făt.

Majoritatea femeilor astmatice se simt bine în timpul sarcinii, dar în aproximativ 30% a cazurilor simptomele se agravează. În unele cazuri, astmul apare pentru prima dată în timpul sarcinii. Este recomandat ca la începutul sarcinii să fiţi consultată şi de un specialist, care va analiza minuţios istoricul bolii, va identifica factorii declanşatori ai episoadelor de astm şi eventual va efectua teste ale funcţiei respiratorii.

Cele mai frecvente greşeli sunt subestimarea severităţii astmului şi tratamentul insuficient al perioadelor de agravare.

În caz de agravare, simptomele mai severe apar între săptămânile 29 şi 36 de sarcină. Dacă nu este controlat, astmul poate afecta sănătatea dvs. şi a fătului. Complicaţiile materne mai frecvente sunt preeclampsia, hipertensiunea arterială, hiperemeza, hemoragia vaginală, toxemia, naşterea prematură. Complicaţiile fătului includ creşterea riscului mortalităţii perinatale, greutatea mică la naştere.

Ce trebuie să ştiţi ?

Pentru a vă controla astmul, este important să ştiţi:

    - Ce factori vă pot declanşa crizele de sufocare ? Aceştia pot fi alergeni sau iritanţi ca de exemplu, praf de casă, mucegaiuri, polen, peri de animale, dezodorante sau efortul fizic.

    - Virozele declanşează frecvent un episod de astm. Evitarea aglomeraţiilor reduce riscul de contactare a virozelor.

    - Renunţarea la fumat şi evitarea fumatului pasiv (adică al altora) este importantă, deoarece acesta este un factor declanşator important al crizei de astm şi reprezintă un risc major pentru făt.

    - Care sunt simptomele cu care debutează criza de astm pentru a vă trata la timp?

Cel mai des, semnele de avertizare sunt tusea, mâncărimea în gât, adinamia, strănuturile frecvente, durerile de cap, modificarea respiraţiei. Respiraţia mai dificilă este frecventă la gravide. De aceea, este important să faceţi distincţia dintre aceasta şi sufocarea cauzată de astm. Folosirea zilnică a unui debitmetru maximal vă poate ajuta în urmărirea evoluţiei astmului pe durata sarcinii. Urmărirea regulată a funcţiilor pulmonare permite detectarea precoce a deteriorării şi modificarea la timp a tratamentului.

Tratamentul

Cel mai important lucru de reţinut este prevenirea şi tratamentul precoce al simptomelor.

Majoritatea medicamentelor nu sunt dăunătoare pentru copilul dumnevoastră. Deşi ar fi de dorit o sarcină fără medicamente, aceasta nu este întotdeauna posibilă sau de preferat. Riscul este mult mai mare dacă astmul nu este controlat în comparaţie cu cel al medicaţiei. REŢINEŢI că cel mai bun mod de a vă ajuta copilul este să vă trataţi astmul !

Este important să vă trataţi cu doza minimă care vă controlează simptomele. Revizuiţi-vă medicamentele şi folosiţi-le doar pe cele prescrise de medic. Chiar şi medicamentele aparent inofensive care se pot cumpăra fără prescripţie pot fi dăunătoare fătului. Întrebaţi medicul în legătură cu orice medicament pe care aţi fi tentată să-l luaţi.

În general, medicamentele antiastmatice sunt sigure în sarcină. Ca regulă generală, sunt preferate medicamentele inhalatorii, deoarece doza care ajunge la făt este minimă. Vă recomandăm administrarea medicamentelor care sunt pe piaţă de mulţi ani.

Este recomandat să nu luaţi pe toată durata sarcinii următoarele medicamente antiastmatice şi antialergice:

    - unele antibiotice (tetraciclina, sulfamidele şi quinalonele)

    - vaccinuri antigripale cu virus viu

    - iodura de potasiu

    - bromfeniramina

Pentru tratamentul rinitei asociate puteţi să vă trataţi cu corticosteroizi şi cromoglicat spray nazal, clorfeniramin, pseudoefedrină şi oximetazolină (picături nazale), spălătură nazală cu soluţie sărată. Pentru tratamentul sinuzitei, amoxicilina este un antibiotic potrivit. Nu începeţi imunoterapia (tratament injectabil cu alergeni) în timpul sarcinii. Dacă a fost iniţiată înainte de sarcină şi nu aţi avut reacţii sistemice imunoterapia poate fi continuată.

În caz de agravare a astmului, prezentaţi-vă de urgenţă la medic. Nu întârziaţi! Scăderea oxigenului din sânge cauzează oxigenare deficitară a fătului. În sarcină, astmul se poate agrava lent, fără semne alarmante. De aceea consultarea mai frecventă a medicului este foarte importantă.

Nu uitaţi că femeia astmatică gravidă "respiră pentru doi".

Tratamentul din timpul travaliului

De obicei, criza de astm nu apare în cursul travaliului.

Este important să discutaţi problema anesteziei înainte de termen, mai ales dacă se pune problema unei naşteri cezariene. Dacă este necesară intervenţia cezariană, calea de administrare a medicamentelor este cea intravenoasă (teofilină şi hidrocortizon).Trebuie discutată şi disponibilitatea medicaţiei antiastmatice, fiind de preferat să aduceţi medicaţia de acasă.

Anestezia epidurală, rahidiană şi cea locală sunt preferate anesteziei generale. În aceste cazuri vă veţi putea administra tratamentul de fond. Dintre analgeticele narcotice, este preferat fentanilul. Pentru inducţia anesteziei, medicamentul de elecţie este ketamina. Anestezicele halogenate produc bronhodilataţie, de aceea sunt indicate în primul rând.

Pentru inducţia travaliului, prostaglandina F2 trebuie evitată, deoarece poate produce bronhospasm. Este important să discutaţi aceste eventualităţi din timp cu medicul dumneavoastră, micşorând astfel probabilitatea complicaţiilor din timpul travaliului.

Alăptarea

Alăptarea prelungită poate preveni sau întârzia apariţia anumitor alergii la copil.

În general, administrarea medicamentelor antialergice la mamă, nu afectează nou-născutul, dar trebuie să discutaţi această posibilitate cu medicul pediatru, regulă valabilă pentru folosirea oricărui medicament.

Steroizii şi antihistaminicele administrate mamei sub formă de tablete ajung în lapte în cantitate mică şi în general nu crează probleme nou-născutului. Teofilina poate provoca la nou-născut tremurături, dificultăţi de alăptare şi vărsături.

În general, medicamentele folosite în timpul sarcinii pot fi administrate fără probleme şi în timpul alăptării. Reţineţi că medicaţia inhalatorie se secretă în cantităţi infime în laptele matern, de aceea sunt preferate.