Cum să îngrijim dermatita atopică

Atopia înseamnă susceptibilitatea genetică crescută a unui individ de a dezvolta în cursul vieţii a uneia sau mai multor afecţiuni alergice ca de exemplu conjunctivită şi rinită alergică, astm, urticarie şi dermatită atopică.

Dermatita atopică este o boală inflamatorie cronică a pielii. La copii, este boala cutanată cea mai frecventă. Afectează 10-20% din populaţie şi are o tendinţă de creştere în ultimele decenii. Nu se cunosc cauzele acestei creşteri. În 60% din cazuri, dermatita atopică debutează la vârsta de sub un an, iar simptomatologia se ameliorează în jumătate din cazuri după pubertate; doar în puţine cazuri persistă toată viaţa.

Cauzele dermatitei atopice

Cauzele primare ale dermatitei atopice, ca de fapt ale celorlalte boli alergice, nu sunt cunoscute decât în parte. Incidenţa familială fiind ridicată sunt incriminaţi în primul rând factorii genetici. Dintre factorii de mediu, care duc la apariţia şi accentuarea inflamaţiei cutanate, cei mai importanţi sunt: unele alimente, ca de exemplu laptele de vacă, ouăle, carnea de peşte, alunele şi nucile şi alergene inhalatorii, ca de exemplu polenul şi acarianul din praful de casă. Interrelaţia dintre aceste alergene şi simptome este însă, în cele mai multe cazuri, greu demonstrabilă.

Simptomele sunt deseori accentuate şi de diferiţi iritanţi ai pielii, ca de exemplu, îmbrăcămintea din lână şi fibre sintetice, unele săpunuri, apa fierbinte şi temperatura ambientală mai ridicată. Vara simptomele cutanate se pot ameliora, până la dispariţie, cu agravare toamna şi iarna. Iritabilitatea psihică agravează cercul vicios al bolii: prurit - scăpinat - erupţii cutanate - excoriaţii.

Cum recunoaştem dermatita atopică?

În funcţie de vârstă, dermatita atopică se împarte în trei stadii:
1. Dermatita atopică infantilă (până la vârsta de 2 ani)
Primele semne cutanate apar în luna a treia de viaţă. În acest stadiu, eczema atopică se manifestă prin papule şi vezicule exudative pruriginoase, localizate predominent pe pomeţi, pe frunte, retroauricular, pe trunchi şi în zonele extensoare ale membrelor. Sugarul se scarpină des, în special noaptea, este irascibil, plânge mult, iar noaptea se trezeşte de mai multe ori. Deseori, leziunile scărpinate se infectează.

2. Dermatita atopică a copilului (între vârstele de 2 şi 12 ani)
La copil, dermatita atopică poate debuta după vârsta de 2 ani, dar de obicei este continuarea fazei infantile. La această vârstă, eczema atopică este mai puţin exudativă, pielea devine îngroşată ("lichenificată"), în special la nivelul flexurilor membrelor (genunchi, coate, glezne), pleoapelor şi gâtului. Pruritul intens persistă, în special în fazele acute.

3.Dermatita atopică a adultului (peste vârsta de 12 ani)
Este de obicei continuarea fazei copilăriei a dermatitei atopice. Simptomele sunt mai accentuate la faţă, pleoape şi peribucal; persistă de asemenea leziunile lichenificate la nivel flexural şi laterocervical. Pruritul caracterizează şi această fază şi într-o proporţie mare a cazurilor se asociază şi alte boli alergice: conjunctivită, rinită şi astm.

Diagnosticul dermatitei atopice

Nu există teste de laborator relevante pentru diagnosticul dermatitei atopice, acesta fiind bazat pe manifestările clinice şi prin excluderea altor tipuri de dermatită.
La copiii atopici, urticaria şi pruritul poate fi accentuat de anumite alimente ca: lapte, ou, peşte, cereale, nuci, arahide, roşii, citrice, ciocolată etc. Depistarea factorului declanşator alimentar este dificilă. În completarea testării cutanate, care are o valoare limitată, este obligatoriu testul de evicţiune prin dietă eliminatorie. Acesta constă dintr-o dietă de bază, care nu conţine alimentele suspectate, menţinută până la dispariţia leziunilor cutanate, după care alimentele respective se reintroduc câte unul. Dacă dieta de eliminare ameliorează net simptomele de mai multe ori, alimentul respectiv va fi evitat mai mulţi ani.

>Complicaţii

Dermatita atopică se infectează frecvent cu bacterii, fungi şi virusuri. Cele mai frecvente infecţii sunt cu stafilococ şi virus herpetic. Acestea agravează boala.

Cum tratăm dermatita atopică?

Dermatita atopică nu poate fi vindecată, dar majoritatea cazurilor au tendinţa de ameliorare spontană progresivă. Controlul simptomelor depinde de respectarea a mai multor reguli de tratament stabilite de alergolog şi dermatolog, sub controlul frecvent al medicului de familie. Educarea părinţilor copiilor atopici este decisivă pentru succesul terapeutic şi creşterea calităţii vieţii.

Tratamentul dermatitei atopice este eficient numai dacă se intervine simultan printr-o multitudine de măsuri. Nu există un medicament care să suprime în totalitate simptomele sau ale cărui efecte secundare pe termen lung să nu fie mai importante decât boala în sine. Imunoterapia cu vaccinuri antialergice nu este eficientă în dermatita atopică.

Este foarte important ca pacientul şi părinţii acestuia să accepte că dermatita atopică este o afecţiune cronică, ce necesită îngrijire şi intervenţii medicale permanente pentru a întrerupe cercu vicios prurit - scărpinat. Pentru a le realiza este necesară respectarea următoarelor principii de tratament:

     -alăptarea la sân până la vârsta de 6-7 luni este cea mai bună metodă pentru a evita apariţia eczemei atopice; când se începe diversificarea se vor evita, până la vîrsta de un an, citricele, a laptele integral, ouăle, carnea de peşte;

     -alimentele care s-au dovedit a fi alergene trebuie eliminate pentru ai mult timp;

     -pentru a evita sensibilizarea la acarianul din praful de casă şi apariţia rinitei şi astmului colectoarele de praf din anturajul copilului trebuie reduse la maxim;

     -este recomandată îmbrăcămintea din bumbac alb, iar spălate cu detergenţi blânzi şi bine clătite; nu sunt permise soluţiile odorizante pentru clătit;

     -copilul trebuie îmbrăcat adecvat temperaturii ambientale; îmbrăcarea excesivă şi alergatul cauzează transpiraţie, care accentuează pruritul;

     -îmbăierea trebuie să fie de scurtă durată, în apă nu prea fierbinte

     -sunt permise numai săpunuri grase, speciale pentru piele uscată, fără coloranţi şi neparfumate;

     -după baie, pielea trebuie hidratată zilnic, cu unguente grase;

     -soarele şi apa de mare ameliorează simptomele atopice; dacă leziunile sunt exudative sau infectate trebuie evitat contactul cu nisipul;

     -trebuie împiedicată scărpinarea leziunilor; tăierea scurtă a unghiilor previne lichinificare şi infectarea pielii;

     -infecţiile cutanate trebuie tratate, iar în caz de infecţie cu herpes a unei persoane din anturajul copilului, acesta trebuie izolat;

     -trebuie asigurat un climat familial afectuos şi calm; agitaţia din jurul acestuia scade semnificativ pragul la prurit;

     -fumul de ţigară are efect nociv prin creşterea riscului de a dezvolta simptome respiratorii alergice: rinită şi astm;

     -tratamentul cu corticosteroizi sub formă de unguente se va aplica numai la indicaţia şi numai în dozele recomandate de specialistul dermatologi sau alergolog; aplicarea acestora din iniţiativa părinţilor sau a pacientului este ferm contraindicată, din cauza posibilelor efecte adverse pe termen lung; în nici un caz nu vor aplicate pe faţă;

     -nu este recomandată tratarea infecţiilor cutanate cu antibiotice aplicate local, din cauza riscului mare al asocierii dermatitei de contact;

     -tratamentul cu antihistaminice orale este benefic; prin diminuarea pruritului se întrerupe cercul vicios caractersitic acestei boli; în acest fel evoluţia generală este mult ameliorată;