DIAGNOSTICUL RINITEI ALERGICE  

Diagnosticul rinitei alergice se bazează pe:

  •  Un istoric tipic de simptome alergice

  •  Simptomele alergice sunt strănutul şi rinoreea. Totuşi, aceste simptome nu sunt strict necesar de natură alergică.

  • Testele diagnostice:

-          Testele utilizate in vivo şi in vitro pentru diagnosticul bolilor alergice sunt īndreptate pentru detectarea moleculelor de IgE libere sau legate de celule. Diagnosticul alergiei a fost īmbunătăţit prin standardizarea alergenului avānd ca efect producerea de vaccinuri diagnostice satisfăcătoare pentru majoritatea alergenilor inhalatori.

-          Testele cutanate de hipersensibilitate imediată sunt larg utilizate pentru a demonstra o reacţie alergică IgE mediată. Acestea reprezintă metoda principală de diagnostic īn domeniul alergologiei. Dacă sunt efectuate corect, ele sunt utile pentru confirmarea diagnosticului unei alergii specifice. Deoarece există numeroase modalităţi de efectuare şi interpretare, se recomandă ca aceste teste să fie efectuate sub supravegherea unor specialişti experimentaţi.

-          Determinarea IgE alergen-specifice din ser este importantă şi are valoare similară cu testele cutanate.

-          Testele de provocare nazală Datorită naturii tranzitorii a bolii şi a reversibilităţii obstrucţiei căilor aeriene (spontan sau sub tratament), diagnosticul astmului concomitent poate fi dificil.

  • Ghidurile pentru recunoaşterea şi diagnosticul astmului au fost publicate de către Global Initiative for Asthma (GINA) şi sunt recomandate de către ARIA.

  • Măsurarea volumelor pulmonare şi confirmarea reversibilităţii obstrucţiei căilor aeriene sunt treptele esenţiale īn diagnosticul astmului.  

    • Cuprins