Disagnosticul astmului

 

Figura 1 - Este astm ?
Luați în considerație diagnosticul de astm dacă sunt prezente oricare din următoarele semne sau simptome:
  • Wheezing - sunete înalte, șuierătoare în timpul expirului - mai ales la copii. (Un examen pulmonar normal nu exclude astmul.)
  • Istoric conținând oricare din următoarele:
    • tuse agravată nocturn
    • wheezing recurent
    • dispnee recurentă
    • senzație de constricție toracică recurentă
Notă: Eczema, rinoconjunctivita la polen, antecedentele familiale de astm sau boli atopice sunt asociate frecvent cu astmul.
  • Simptome ce apar sau se agravează noaptea, trezind pacientul
  • Simptome ce apar sau se agravează la:
    • efort
    • infecții virale
    • alergene de la animale
    • acarieni din praful de casă (din pene, lenjerie, tapițerie cuverturi)
    • fum (de țigară, de lemn)
    • polen
    • schimbări de temperatură
    • emoții puternice (râs, plâns)
    • substanțe chimice (aerosoli)
    • medicamente (aspirina, beta blocante)
  • Limitare reversibilă și variabilă a fluxului aerian (măsurată cu peak-flowmeter) în oricare din următoarele situații:
    • PEF crește cu peste 15% la 15-20 min. după inhalarea unui beta2-agonist cu durată scurtă de acțiune, sau
    • PEF variază cu peste 20% de la măsurarea de dimineață până la cea de seară (12 ore mai târziu) la pacienții care iau bronhodilatator (peste 10% la pacienții care nu iau bronhodilatator), sau
    • PEF scade peste 15% după 6 min. de alergare


  • Dificultăți de diagnostic ale astmului:
    • Copiii mici la care principalul simptom este tusea sau care au wheezing în timpul infecțiilor respiratorii sunt frecvent diagnosticați greșit ca bronșită, pneumonie sau infecție acută a căilor respiratorii și în consecință sunt tratați ineficient cu antibiotice sau antitusive. Eficiența tratamentului cu medicamente antiastmatice este un bun criteriu de diagnostic.
    • * Mulți sugari și copii mici care prezintă wheezing în timpul infecțiilor respiratorii virale pot să nu dezvolte ulterior astm. Ei însă pot beneficia de medicația antiastmatică pentru episoadele bronhoobstructive. Nu există nici un mod sigur de a prezice care dintre acești copii vor dezvolta astm persistent, dar alergia, anamneza familială de alergie sau astm și expunerea perinatală la fum de țigară și alergene sunt strâns asociate cu instalarea astmului.
    • Astmul trebuie luat în considerare dacă "răcelile" pacientului "coboară des în piept", dacă se vindecă în mai mult de 10 zile sau dacă se obține ameliorare când se administrează medicație antiastmatică.
    • Fumătorii și pacienții vârstnici au frecvent BPOC, ale cărei simptome sunt asemănătoare astmului. Diferențierea de astm este deseori imposibilă și nu trebuie privați de tratamentul antiastmatic. Ameliorarea PEF după tratament este criteriu de diagnostic.
    • Muncitorii expuși la iritanți chimici sau alergene la locul de muncă pot deveni astmatici și pot fi greșit diagnosticați ca având bronșită cronică sau BPOC. Recunoașterea precoce (măsurarea PEF acasă și la serviciu), evitarea strictă a expunerii, și tratamentul precoce sunt esențiale.
    • * Diagnosticul crizelor de astm poate fi dificil. De exemplu, crize acute de dispnee, constricție toracică și wheezing pot fi provocate și de crup, bronșită, crize cardiace, disfuncții ale corzilor vocale. Spirometria, reversibilitatea simptomelor după bronhodilatatoare, modalitatea de apariție a atacului (de exemplu, după expunere la triggerii frecvenți ai astmului) ajută diagnosticul. Radiografia toracică ajută la excluderea infecției, leziuni ale căilor respiratorii proximale, insuficienței cardiace congestive sau aspirației de corp străin.

Figura 2 - Peak flowmeter-ul: utilizare și tehnică
  • Măsurarea funcției pulmonare evaluează limitarea fluxului de aer și ajută la diagnosticul și monitorizarea astmului. Aceste măsurători obiective sunt importante pentru că de multe ori pacienții și medicii nu recunosc simptomele astmului sau severitatea lor. Pentru tratamentul astmului, măsurătorile funcției pulmonare sunt utilizate în același mod ca și măsurarea TA pentru diagnosticul și monitorizarea hipertensiunii arteriale.
  • Peak flow meter-ul măsoară PEF (peak expiratory flow sau debitul expirator de vârf), fluxul maximal al aerului prin căile aeriene în timpul unui expir forțat
  • Acuratețea măsurătorii PEF depinde de efortul pacientului și corectitudinea tehnicii. Există mai multe tipuri de peak flow meter, tehnica de utilizare este similară pentru toate:
    • Ridicați-vă în picioare și țineți peak flow meter-ul în așa fel încât să nu limitați mișcările cursorului. Trageți cursorul până la baza scalei
    • Inspirați adânc, puneți peak flow meter-ul în gură, strângeți buzele în jurul piesei bucale și expirați cât mai rapid și puternic posibil. Nu puneți limba în piesa bucală
    • Notați rezultatul. Întoarceți cursorul la 0
    • Repetați de 2 ori. Alegeți cea mai mare dintre cele 3 valori
  • Dacă este posibilă, monitorizarea zilnică a PEF timp de 2-3 săptămâni este utilă pentru stabilirea diagnosticului și tratamentului. Dacă în 2-3 săptămâni pacientul nu atinge 80% din valoarea prezisă a PEF (acestea sunt anexate tuturor peak flow metrelor) poate fi util un tratament oral cu corticosteroizi pentru a determina cea mai bună valoare personală a pacientului
  • Monitorizarea pe termen lung a PEF este utilă, alături urmărirea simptomelor, pentru evaluarea răspunsului pacientului la tratament. Deasemenea, monitorizarea PEF poate ajuta la detectarea precoce a agravării, înainte de repariția simptomelor. (Vezi Monitorizarea și modificarea tratamentului astmului pentru un control eficient pe termen lung)

Cuprins