Monitorizarea și modificarea tratamentului astmului pentru controlul eficient pe termen lung

 

  • Controlul astmului necesită îngrijire continuă pe termen lung și monitorizare.
  • Monitorizarea include reevaluarea simptomelor și, pe cât posibil, măsurarea funcției pulmonare.
    • *Monitorizarea PEF la fiecare consultație (spirometria este preferată dar nu este întotdeauna accesibilă), alături de reevaluarea simptomelor, ajută la evaluarea răspunsului la tratament și la ajustarea acestuia. Un PEF mai mare decât 80% din cea mai bună valoare personală a pacientului sugerează un control bun.
    • Monitorizarea PEF pe termen lung la domiciliu ajută pacienții să recunoască semnele precoce de agravare a astmului (PEF < 80% din cea mai bună valoare personală), înainte de apariția simptomelor. Pacienții pot acționa prompt conform cu planul lor de tratament, astfel încât să evite crizele severe. Monitorizarea PEF la domiciliu nu este întotdeauna practică, dar reprezintă o prioritate pentru pacienții care nu își percep corect simptomele sau pentru cei care au fost spitalizați.
  • Prezentarea regulată la consultație (la 1-6 luni) este esențială chiar după ce astmul este controlat. La fiecare consultație se pun întrebările din figura 10.
  • Complianța la planul de supraveghere a astmului se îmbunătățește dacă pacientul poate vorbi despre temerile, preocupările și așteptările în privința astmului. Vezi figura 11 pentru factorii comuni implicați în noncomplianță.
Figura 10. Întrebări pentru monitorizarea tratamentului astmului
PLANUL DE SUPRAVEGHERE A ASTMULUI ATINGE SCOPURILE PROPUSE?
Întrebați pacientul:
V-ați trezit noaptea din cauza respirației?
Faceți activități fizice obișnuite?
Ați avut nevoie de mai multă medicație de ameliorare rapidă decât de obicei?
Ați avut nevoie de tratament de urgență?
Valorile PEF au fost sub cea mai bună valoare a dumneavoastră? 		Acțiuni de luat în considerare:
Ajustarea medicației și a planului de supraveghere după necesități (creștere sau scădere). Înainte însă trebuie evaluată complianța pacientului.
FOLOSEȘTE CORECT PACIENTUL DISPOZITIVELE DE INHALARE, SPACERELE, PEAK FLOW-METERUL?
Întrebați pacientul:
Vă rog arătați-mi cum vă luați medicația. 		Acțiuni:
Demonstrarea tehnicii corecte.
Puneți pacientul să vă arate din nou tehnica.
IA PACIENTUL MEDICAMENTELE Și EVITĂ TRIGGERII CONFORM PLANULUI DE ÎNGRIJIRE AL ASTMULUI?
Întrebați pacientul:
Pentru a putea planifica tratamentul, vă rog să-mi spuneți cât de des luați medicamentele în cazul de față.
Ce probleme ați avut cât timp ați urmat planul de tratament sau când ați luat medicația?
Ați întrerupt vreodată în ultima lună tratamentul deoarece vă simțeați mai bine? 		Acțiuni:
Ajustarea planului astfel încât să fie mai practic.
Soluționarea împreună cu pacientul a problemelor astfel încât să fie trecute piedicile în urmarea planului.
ARE PACIENTUL NEDUMERIRI, ÎNGRIJORĂRI?
Întrebați pacientul:
Ce nedumeriri aveți asupra bolii dumneavoastră, asupra tratamentului sau asupra planului de supraveghere al astmului? 		Acțiuni:
Educați pacientul în continuare și discutați în așa fel încât să înlăturați barierele.
 
 
Figura 11. Factori implicați în noncomplianță
Factori legați de medicație

Neînțelegerea necesității unui tratament preventiv pe termen lung concomitent cu cel de ameliorare rapidă

Administrare dificilă (de ex. de 4 ori pe zi sau în cantitate mai mare)

Dificultate în utilizarea dispozitivelor de inhalare

Efecte secundare

Teama de efecte secundare sau de obișnuință

Cost crescut al medicației

Farmacii greu accesibile
 Factori fără legătură cu medicația

Neîncrederea sau negarea cauzelor simptomelor sau crizelor

Neînțelegerea planului de tratament

Așteptări necorespunzătoare

Lipsa îndrumării pentru automedicație

Nemulțumire față de personalul medical

Temeri și preocupări nediscutate sau neexprimate

Supraveghere, educare, urmărire nesatisfăcătoare

Probleme culturale (tradiții, credințe despre astm și tratamentul acestuia)

Factori familiali (fumători, animale domestice)
 
 
Amintiți-vă...
SCOPURILE TRATAMENTULUI PE TERMEN LUNG AL ASTMULUI
 

  • Simptome minime sau absente, inclusiv nocturne
  • Acutizări sau crize cât mai rare
  • Să nu fie necesar tratamentul de urgență
  • Necesar minim de beta2-agoniști cu durată scurtă de acțiune
  • Să nu fie limitate activitățile și exercițiul fizic
  • Funcție pulmonară apropiată de normal
  • Efecte secundare minime sau absente la medicație.

Cuprins